- Se află în Stânceşti, Județul Botoşani
- Deschise turiștilor fără taxă de vizitare.
- Datare: secolul XX
- Origini: dacice
Pe raza localităţii Stânceşti din Botoşani se află vestigiile a două cetăţi dacice, cu o mare însemnătate istorică şi culturală…
- Trasee amenajate: nu
- Condiții de vizitare: preferabil ghid
- Cod monument istoric: BT-I-s-A-01832
Săpăturile arheologice realizate pe raza satului Stânceşti (comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani) au adus la lumină vestigiile a două cetăţi de origine dacică construite pentru a proteja populaţia de invaziile nomade de la nord de Marea Neagră. Datorită dimensiunilor relativ mari ale fortificaţiilor, experţii opinează că ceea ce s-a descoperit este, de fapt, o cetate dublă. Rămăşiţele cetăţilor au fost identificate în secolul al XX-lea, când au primit şi două nume generice: Cetatea I şi Cetatea II.
Fortificaţiile sunt poziţionate pe un deal la care se poate ajunge fără dificultate, prevăzut cu o pantă lină. Există şi două căi principale de acces: din drumul ce leagă Botoşani de Suceava sau din satul Stânceşti, de unde se urcă pe un drum de ţară, pe lângă biserică.
Specialiştii consideră că aşezările dacice datează din secolele VI-III î.Hr., reprezentative pentru construcţiile timpului fiind valul de pământ pe care au fost ridicate şi prezenţa şanţului de apărare. Valurile măsoară cinci metri înălţime, iar şanţurile au o adâncime de şapte metri; aceste dimensiuni relativ mari determină vizibilitatea formaţiunilor şi în zilele noastre.
Cetatea I este înconjurată de un şanţ cu dimensiunea de 12 metri în lăţime, liniar, cu o singură întrerupe în partea de est, unde, probabil, era intrarea în cetate. În partea de sud se profilează rămăşiţele unui turn şi a unei locuinţe. Suprafaţa celei din urmă măsoară 22 de hectare şi datează, cel mai probabil, de la sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr.. Dovezile arată că a fost depopulată la sfârşitul secolului al III-lea î.Hr.
La sud de Cetatea I este situată Cetatea II, cu o suprafaţă de 23 de hectare. Fortificaţia datează din secolul al IV-lea î.Hr. şi se consideră că a fost părăsită în acelaşi secol ca Cetatea I, cel mai probabil pe fondul invaziei bastarnilor, o populaţie germanică veniţi pe aceste teritorii din nordul Carpaţilor şi din estul râului Vistula.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în număr restrâns, motiv pentru care a fost descoperit doar un număr redus de vestigii. Cu toate acestea, descoperirile au o puternică valoare istorică şi culturală. Cel mai interesant obiect adus la lumină în urmă săpăturilor a fost găsit în podeaua unei locuinţe.
Piesa este confecţionată din aur şi are următoarele dimensiuni: greutatea de 100 de grame, lungimea de aproape 50 de cm şi lăţimea de aproximativ 10 cm. Obiectul înfăţişează o fiinţă cu un cap de mistreţ, o coadă de pasăre şi un corp acoperit cu solzi, reprezentînd, probabil, însemnele puterii sau ale credinţei dacilor cu privire la Univers. Potrivit supoziţiilor din urmă, corpul de peşte ar simboliza apa, capul de mistreţ pământul, iar coada de pasăre cerul.
Au mai fost identificate două obiecte din aur, cel mai probabil de origine scitică, de dimensiuni mai mici (un frontal de cal şi două obrăzare în forma urechilor de cal), dar şi fragmente din bronz sau zăbale. Rămăşiţele cetăţilor atrag numeroşi turişti, dar nu sunt protejate în nici un fel de autorităţi.
Pe locul Cetăţii I localnicii au cultivat porumb, iar Cetatea a II-a este împădurită. Fortificaţiile nu sunt singurele aşezări dacice din judeţul Botoşani. Cercetări şi descoperiri similare au mai avut loc şi în siturile de la Dersca şi Copălău.
