Schitul Sfantul Nicolae din Giurgiu

 

Istoria Schitului Sfântul Nicolae este una interesanta şi zbuciumată, în acelaşi timp, la origine fiind o geamie mahomedană, al cărei an de construcţie nu se cunoaşte. În anul 1830, geamia începe să fie transformată în biserică, fiind realizate primele modificări, astfel că se adaugă altarul în formă de absidă şi pridvorul. De asemenea, lăcaşul a fost acoperit cu boltă cilindrică şi i s-a adăugat şi o turlă din lemn. Biserica poartă hramul Sfântul Nicolae, fiind numită astfel, după ţarul Nicolae I al Rusiei, în semn de mulţumire pentru eliberarea cetăţii Giurgiului de sub ocupaţia otomană, război care s-a purtat în perioada 1828-1829. 

 

Istoria schitului începe să fie una nefericită, fiind afectată în mai multe rânduri de atacurile turcilor sau a germanilor, astfel că, în anul 1877, este bombardată de turci, fiind distrusă parţial. În anul 1905, se începe refacerea edificiului, folosindu-se piatră din zidul cetăţii Giurgiu. În anul 1907 este sfinţită. 

 

În anul 1944, biserica este aproape complet distrusă, în urma bombardării de către armata germană care bătea în retragere. În anul 1945, biserica este refăcută, după planul arhitectului Dobrescu, care a folosit ca model biserica Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş. Din lipsă de de fonduri, planul nu a fost respectat în totalitate, astfel că turla bisericii a fost tencuită, în loc să fie pictată. 

Pictura interioară a fost refăcută de pictorul Nicolae Stoica, unul dintre cei mai mari restauratori de pictură bisericească din ţară. În anul 2006, Preasfinţitul Părinte Ambrozie este ales în demnitatea de Episcop al Giurgiului şi, în urma acestei acţiuni, se decide schimbarea statutului bisericii Sfântului Nicolae, astfel că din biserică parohială ajunge schit de călugări. 

 

Schitul Sfântul Nicolae adăposteşte în interiorul său părţi din moaştele a trei sfinţi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfinta Măcrina şi Sfântul Grigorie Dialogul. 

 

Sursă foto: crestinortodox.ro